Nu, nu o sa fie numai un blog despre design interior, ci despre tot si despre toate, o calatorie spre autocunoastere personala si a celor ce ma vor insoti in acest carusel.
Cu totii avem straturi multe, pe care alegem sa le slefuim ,sa le indepartam sau carora le adaugam altele noi ca sa ne stavileasca tumultul curbelor sinuoase ale sufletului.Cine ne stie fara masti?Cati avem curajul sa ni le dam jos?
Cu totii ne inghitim cuvintel cu o portie dubla de cafea amara , atunci cand ragetul nostru este suprimat de cine stie ce considerent social.Aici nu ne opreste nimeni sa fim rebeli, impulsivi, uneori acizi.Folosesc pluralul pentru ca intentionez sa imi starnesc prietenii si nu numai la dezbateri pe marginea a tot ceea ce o sa scriu. In caz contrar , tot acest blog ar fi un dialog surdo-mut intr-o oglinda pe care o cunosc de 36 de ani.Cumva vreau sa fiu fondatorul unei colonii de “nudisti ai cuvintelor si starilor”.
Blogul meu , este nevoia de sarcasm exprimat cateodata, de emotie autentica alteori si in general de tot ceea ce imi va trece prin minte, din “meandrele concretului” ca sa citez un homo contemporanus.
Astazi am sa va marturisesc ce am aflat indepartand primul strat din resemnarea de a face lucruri care imi plac cu adevarat:anul acesta am descoperit ca latent, in mine dospea ideea de design interior si slava Domnului am dat peste un “slefuitor” priceput: arh Andreea Bahnean (multumesc, draga mea!) si cea mai haioasa grupa cu care am impartasit multe momente frumoase.Toti am vrut sa evadam din rutina vietilor noastre profesionele si am reusit in mare sau mai mica masura.
Pentru data aceasta, uite, aleg sa impart cu voi, primul meu proiect, in care am descoperit lucruri noi despre mine insami:rasucirile feminine ale art-nouveau-lui ori strigatul excentric al lui Lalanne in care m-am pierdut iremediabil.
Astept sa va dati jos si voi primul strat, presupunand ca ati pierdut la un joc imaginar de pocher.
Pe curand!
Anca Ticuta-Nicolae – Proiect locuinta unifamiliala Ploiesti