Te iubesc pana la infinit,copilul meu!

Suntem parinti si prin definitie ipocriti.

Iubirea neconditionata pana la infinit dureaza pana la 11,45 seara, cand ti-ai gasit pozitia perfecta in pat si incep inevitabilele:”mi-e sete”,”spune-mi o poveste”,”maine imi trebuie un caiet cu foaie velina”etc. Ciudat este ca in orice alta cicumstanta, cand iti oferi neconditionat rinichiul, bratul, piciorul pentru copilul tau aproape instantaneu, acum paharul ala cu apa mult dorit pare la o distanta de mii de ani lumina.

Dupa ce ne-am testat pruncul cu vreo 50 de caiete si manuale alternative (moment in care ar face bine sa fie o combinatie intre Einstein si Hawking) si am participat cu mandrie la sedintele cu parintii (unde-i musai sa fie cap de afis sau performer), atunci il iubim pana la infinit si inapoi.Inainte nu,ca “de aceea muncesti la corporatie pe branci sau stai week-endul la business-ul personal, sa aiba odrasla viitor”

Joaca si copilaria sunt optionale si mai intotdeauna wireless, caci tu stiai deja 5 limbi straine la 7 ani si traduceai liber din Homer.

Oricum, copilul mai trebuie angosat un pic si supus unor probe de foc , unde punctajul se acorda astfel:

-ai dormit?(da+100 puncte/nu-2000 puncte)

-ai mancat(da+100 puncte/nu-3000 puncte)

-te-ai jucat si ai transpirat?!!!(-10.000 puncte)

Treaba lui daca iese pe minus, tu l-ai facut de nota 10 , scor APGAR.End of story